MREANA VÂNĂTĂ - BARBUS MERIDIONALIS-Petényi-márna

mreana

Mreana vânătă poate fi întâlnită în Franța, Spania, România, Ucraina și Polonia. În Italia s-a ajuns la concluzia că specia este diferită și a fost încadrată sub numele de Barbus caninus. În Sudul Franței există o altă subspecie numită Barbus meridionalis graellsii.
În România este distribuită în special în Vestul țării, dar s-a observat că s-a extins și în râurile din centrul și sudul tarii.
Este ruda mai mică a mrenei, în general nu crește mai mare de 300-400 g dar poate ajunge până la 1,5 kg.
Corpul este aproape cilindric, alungit și îndesat, cu solzi mici. Îi lipsește ultima radie zimțată a înotătoarei dorsale, spre deosebire de mreana mare.
Gura este inferioară, cu buze cărnoase, cu patru mustăţi.
Spatele este cenușiu - vânăt, laturile și burta argintii. Este punctata cu pete negre.
Trăiește în apele regiunilor deluroase, coborând la șes pana la Dunăre. Hrana sa este formata în special din larve de insecte acvatice, viermi, crustacee mici și resturi vegetale.
Depune mai târziu decât mreana mare fără sa urce în susul apei, formează doar grupuri mici și depune în zona malurilor.
Reproducerea are loc în lunile mai-iunie. Icrele nu sunt otrăvitoare, ca la mreana mare.