ZGLĂVOACĂ-COTTUS GOBIO-Botos kölönte

zglavoaca
Zglăvoaca face parte din familia percidelor, a cărei membru este  bibanul. Este un pește prezent în aproape toate râurile montane din Europa, ca și la noi, unde trăiește în compania păstrăvului indigen.
Este un pește ușor de recunoscut după cele doua înotătoare dorsale una mai mare decât cealaltă legate între ele de o pielita subțire (o caracteristica a tuturor speciilor din familia percidelor). Înotătoarea ventrală este situată între cele două aripioare pectorale. Corpul, fără solzi, este aproape cilindric în porțiunea de mijloc și ușor plat lateral, în vecinătatea caudalei. Are un cap mare și lat, care amintește de cel al broaștei. Ochii privesc în sus. Gura larga este situată în vârful botului.
Coloritul zglăvoacei variază mult în funcție de mediul în care trăiește exemplarul respectiv. Spatele peștelui este cafeniu, marmorat cu o puzderie de pete, uneori de nuanța roșiatică, alteori de un gri întunecat. Partea abdominala este alb-gălbuie sau alb-cenușie. Pe jumătatea posterioara a peștelui se disting 3-4 dungi transversale, dispuse vertical, înotătoarele dorsale și pectorale sunt prevazute de asemenea cu pete cafenii, nu însă și cele ventrale.
În medie, zglăvoaca creste pana la lungimea de 6-10 cm, ajungând rareori la 12-13 cm.
Puietul înoată și în grupuri, însă exemplarele mature trăiesc singure, stand ascunse, lipite parca de albia râului. Din cauza coloritului, se poate ascunde foarte bine și este greu de observat, semănând mai mult cu o piatra de forma lunguiață. Dacă este speriat, sare brusc din ascunziș, înotând repede dintr-un loc în altul.
Hrana acestui peștișor se limitează de obicei la ceea ce aduce spre el curentul apei. În timpul zilei nu se prea mișcă, fiind un peste fricos. Meniul consta din insecte și larvele acestora, alte viețuitoare mici, precum și icrele și puietul foarte tânăr ale altor pești, provocând astfel pagube în rândurile speciilor mai valoroase; dar nu cruță nici propriile icre sau alevini.
Zglăvoaca atinge maturitatea sexuala în cel de-al doilea an al vieții. Perioada de depunere a icrelor corespunde cu lunile februarie-martie. Femela depune circa 100- 300 de boabe de icre, cu un diametru de 2,5 mm, sub pietre sau printre pietre.