DUNĂRINȚA-SABANEJEWIA BALCANICA-Törpecsík

dunarita
Specie de talie mică, trăiește mai cu seamă în apele mari din zona de câmpie, în locuri liniștite, nisipoase, adesea acest pește de talie mică,ascunzându-se printre rădăcinile de la maluri. Corpul este alungit, dar totodată robust.
Dunărința are lungimea de 5-10 cm, și în gură la mascul se găsesc 7-8 dinti faringieni și 9-11 la femele. Înălțimea sa maximă se cuprinde de 5-6 ori în lungime fără coadă. Are spatele arcuit. În zona pedunculului codal, dorsal și în jumătatea posterioară, are o muchie adipoasă tare, care în partea ventrală este slab vizibilă la bază. Are solzii, mici, ce se acoperă unii pe alții. Linia laterală este, scurtă, și întrece cu puțin baza. Dunărința are gura potrivit de mare, cu 6 mustăți relativ de lungi și are lobulii buzei inferioare întregi, slab ondulați sau cu 2-3 mameloane foarte mici. Ochii sunt mici, foarte apropiați de frunte. Pe spate are 5-8 pete dreptunghiulare, întunecate, cu reflexe aurii, ce alternează cu 5-8 spații mai înguste, galbene-nisipii, uneori roșcate, ce se întind în părți și pe laturi. Laturile au 6-11 pete mai mult sau mai puțin dreptunghiulare. Abdomenul este alb argintiu sau alb-violaceu la exemplarele tinere. La baza cozii, pe pedunculul codal are două pete alungite, ce se ating între ele și mai întunecate decât restul petelor de pe corp. Între nări are o pată în formă de X sau semilunară. Coloritul este galben-auriu cu irizații violacee. Prezintă  spin lateral și se comportă asemănător cu zvârluga (Cobitis elongatoides).
Pentru a evita confuzia aceasta, trebuie știut faptul că desenul lateral la zvârlugă este format predominant din linii longitudinale întrerupte. Țiparul (Misgurnus fossilis) are desenul lateral format exclusiv din linii longitudinale. Reproducerea începe în luna aprilie și se încheie în luna iunie, în râuri mici, repezi și pietroase.
Hrana este reprezentată de nevertebrate mici, bentonice, dar și alge.