Pe urmele lui Czaran Gyula: Turul de la Boga (nr. II)

 

Când vine vorba despre Munții Bihorului, un pasionat de Natură se gândește aproape automat la Cetățile Ponorului, la Bazarul Someșului (Cheile Someşului Cald) sau la Valea Galbenei, acestea fiind cele mai de preț nestemate ale zonei, cunoscute atât în România, cât și în Ungaria.
Renumele acestora împinge mai în spate o altă atracție demnă de atenție, a
cărei ignorare nu a dăunat deloc frumuseții ei, însă drumurile vechi făcute de
Czaran Gyula și însemnările acestuia au dispărut deja în multe locuri. Iată de
ce această drumeție va fi ceva mai incomodă decât dacă ar fi pe poteci bine
bătătorite, dar va fi una cu atât mai aventuroasă. Deoarece fiecare dintre noi
a mai participat la excursii mai mult sau mai puțin ample, nu mă voi referi la echipamentul necesar, dar trebuie spus că bocancii speciali, cortul (pentru cei care optează pentru acest mod mai
ieftin de cazare), pelerina de ploaie și lanterna sunt indispensabile. Dacă avem tot ce ne trebuie, putem porni! Nu ne mai trebuie decât un singur lucru: vreme bună.
Turul de la Boga
Valea Boga este accesibilă cu mașina dinspre Pietroasa, loc în care ni se înfățișează toată splendoarea părții de nord a Munților Bihorului: Bohodei, Vârful Poieni și Cârligați. Pădurile dese, învăluite în depărtarea albastră, ne fac să ne închipuim toate acele frumuseți care i-au fost dragi lui Czaran. Să urmărim, pe stânga, râul (Crișul Pietros) care ne conduce afară din localitate. Cursul de apă care merge în paralel cu drumul nu demult reabilitat are un aspect de sălbăticie (mai ales după perioade ploioase); vedem în multe locuri urmele „mușcăturilor” sale de-a lungul drumului.

La 2 kilometri de sat dăm de o intersecție în care, din stânga, apa Aleului intră în Crișul Pietros. Ne continuăm drumul de-a lungul semnalizării turistice cu cruce albastră. După încă 3 kilometri, lăsăm în urmă un drum care cotește spre dreapta și care duce spre Valea Galbenei. După casa de refugiu de la Bulz, construită pe partea stângă a drumului, apare imensa Piatră a Bulzului, de la
care, după 400 – 500 de metri, drumul se bifurcă: cel din dreapta (semnalizat cu cruce
albastră) ne duce sus în Padiș, iar cel din stânga (peste pârâu) ne conduce pe platoul Boga. Aici se găsesc Hotelul Perla Boghii și numeroase pensiuni ale zonei, unde se pot odihni cei ce nu sunt
adepții turismului cu cortul. Părăsind hotelul, mai facem 500 de metri printer vilele arătoase de weekend, după care facem dreapta la ultima intersecție și traversăm podul de peste pârâul Boga. Încă aproximativ 200 de metri și ajungem la o poiană perfectă pentru amplasarea cortului. Din Pietroasa, distanța parcursă până acum, pe drumul de țară, este de 9 – 10 km. După ce ne-am odihnit și, eventual, am și luat o gustare, ne putem încumeta să vizităm cascadele din zona Boga, la
pas. Din moment ce căile lui Czaran Gyula nu mai există, ne așteaptă un tur de descoperire palpitant.
Părăsim poiana spre est și urmărim cursul pârâului Boga până când, după vreo 100 – 150 de metri, trecem peste Bulbucii care cad dinspre dreapta. De aici, urmăm cursul acestui pârâu pe o potecă ce duce în sus, pe partea dreaptă a sensului de curgere a apei. După câteva sute de metri, la capătul potecii, trecem dincolo, acolo unde o cărare abia folosită și puncte roșii palide ne ajută în orientare. La 30 – 40 de minute de la pornire auzim în premieră vâjâitul cascadei. Câțiva pași în plus și iată-ne la partea de jos a Cascadei Bulbuci, la căderea „Gaspar” (denumirile provin de la Czaran).

Apa cade în adânc de pe o stâncă încovoiată, iar poteca merge mai departe printre apă și peretele de stâncă. E minunat să petreci câteva minute sub cascadă! Pe partea din dreapta-sus
a pârâului apar și partea de mijloc (Menyhart), respectiv cea superioară (Boldizsar) a cascadei. Cu ceva curaj, ne putem cățăra pe partea de munte care ni se arată în față (e o parte alunecoasă, deci trebuie să avem grijă), de unde putem observa în același timp toate cele trei părți ale cascadei. Părăsind cascada, ocolim spre stânga și mergem înainte urcând ușor. Pe această porțiune nu mai există nici semnalizare, nici potecă, așa că avem grijă să continuăm spre răsărit până când, dinspre dreapta, apar stâncile calcaroase și abrupte ale MATARINGA-BERC (?).

Mergem mai departe, în parallel cu stâncile, până la o decantare de apă (pe timp de secetă nu vă așteptați la apă!). De la cascadă până în acest punct putem ajunge pe jos în 40 – 50 de
minute. De aici, treaba noastră e mai ușoară, căci nu avem altceva de făcut
decât să coborâm în vale până la partea de sus a prăpastiei Osel (Schmidl).
Deoarece prăpastia e inaccesibilă, nu putem înainta decât ieșind din matcă,
spre stânga. Drumul e destul de abrupt (și alunecos pe timp de ploaie), dar în
aproximativ o jumătate de oră ajungem pe malul cunoscutului deja pârâu Boga.
Deși Czaran Gyula a făcut în așa fel încât o parte a prăpastiei Osel să poată fi admirată, nici măcar urmele „consctrucției” nu se mai văd. Dar există o consolare: pe ici-colo, în coborâre, turistul are
posibilitatea să arunce câte o privire în hău. Ajungând la apa pârâului Boga,
să mai facem câțiva pași spre dreapta pentru a vedea majestuoasa cădere de apă
Osel – pe care Czaran a denumit-o Schmidl, în amintirea geologului din secolul al XIX-lea – având în dreapta o „cabină” de stâncă.
Cine nu a obosit în timpul periplului poate urma cursul pârâului, în sus, până la izvor. Aici, în
Cetatea Boga, pereții de stâncă amețitor de înalți înconjoară vizitatorii precum un amfiteatru. Întregul tur poate fi făcut în 6 – 7 ore. Vă urez odihnă plăcută. Până la următoarea drumeție.