Pescuitul pe Crişuri, cu sclipiri în suflet (nr. III)

Mai nou e uşor să agheţi tehnici sofisticate şi trucuri eficiente de pe sumedenia de site-uri, canale TV şi reviste pescăreşti. Aşa că novicele nu mai e musai să momească, poate chiar cu o pălincă, undiţarii înrăiţi ca să le „pescuiască” din scretele lor apărate deseori cu straşnică muţenie: nădituri, locuri şi metode care le-au adus fiori în inimi şi argint greu în plasă.
Sfântul căutător „Google” est, însă, nu doar cea mai performantă unealtă în lupta cu şiretenia şi instinctul de apărare al peştelui. Ci, totodată, şi un prieten al râvnitului locuitor al apelor.
Căci, navigând pe Internet, avem plăcerea să găsim articole care preamăresc nu doar dolofanii scoşi din ape, ci şi fumuseţea şi armonia naturii, precum şi plăcerea de a-i înţelege şi admira pe necuvântătorii care luptă cu pescarul fără a scăpa lacrimi sau oftaturi cu unde de reproş.
Bunăoară, despre Crişul Alb, pe care unii pescari îl aseamănă cu Crişul Negru, puteţi „captura” pe Internet un strălucitor articol scris de Petru Dima pe seama pândirii cleanului matur, supranumit „cel cu o mie de ochi, câte unul pe fiecare solz”. Căutaţi articolul pe ifish.ro şi nu doar că veţi simţi drill-ul cleanului de 44 de centimetri, ci veţi avea parcă în faţă curgerea Crişului Alb, de la Vârfuri până la Ineu.
În plus, aş cita două îndemnuri ale pescarului sportiv Dima, după bucuria victoriei: „Acolo pe mal vei sta acum cu ochii aţintiţi asupra peştelui învins. Decizia corectă este să-l returnezi în apele Crişului Alb. Dar am înţelegere pentru cei ce nu vor putea să se despartă de cleanul ce va însemna atunci ceea ce înseamnă o medalie olimpică pentru un atlet. Cum poţi să returnezi o medalie olimpică după ce ai muncit din răsputeri pentru ea?”. Celălat îndemn, la fel de valoros:
„Luaţi fetele, prietenele şi soţiile la pescuit (...) Prezenţa lor va face ca pescuitul sportiv să fie o sărbătoare şi nu o competiţie permanentă. Ele ştiu să aducă pe malul apei culoare. Prezenţa lor ne face şi pe noi bărbaţii să fim mai modeşti în aşteptări şi mai respectuoşi cu cei din jur. Pescuitul trebuie să devină o modalitate de a ne raporta la natură şi nu o vânătoare prin care să ne dovedim bărbăţia. Ea nu trebuie dovedită. Suntem bărbaţi şi femeile o ştiu asta. Trebuie să le dăm o şansă femeilor să se dezvolte şi să înflorească în preajma noastră. Nu au nevoie decât de un mic impuls şi o vor face. Rezultatul îi va uimi şi pe cei mai sceptici şi consevatori dintre bărbaţi”.
Subscriem cu adagiul că la fel de important e să luăm şi copiii cu noi, la pescuit pe Crişuri. Fiindcă nu e suficient să ne îngrijim ce ape populate o să le lăsăm noi urmaşilor nostri, ci şi ce generaţii de tineri o să lăsăm apelor.
Un prichindel pe care-l înveţi importanţa broscuţei bombina bombina nu o s-o mai pună în cârlig ca momeală. La fel, nu o să mai reţină peştişori minunaţi şi iubiţi în toată Europa, precum porcuşorul, doar „ca să-i ducă la mâţă”. Şi poate că o să-şi calce pe inimă şi o să elibereze şi din peştii adulţi, ca să-i lase acolo unde le este locul şi rostul în minunata ecuaţie a lumii apelor.
Şi, acum, despre Ţara Crişurilor
O să ne aplecăm asupra Crişului Repede şi a Crişului Negru, cu afluenţii lor, întrucât Crişul Alb seamănă oarecum cu cel Negru şi, în plus, e mai la îndemâna arădenilor decât a bihorenilor.
Pescuitul predominant e scobăritul, care se practică hăt din Defileurile ambelor Crişuri şi până la trecerea lor în Ungaria şi, apoi, mai departe.
Năditul şi sculele fine sunt obligatorii pentru a înţepa scobarii şi mrenele care par că se adaptează pe zi ce trece la găselniţele pescuitului modern. În plus, mai ales pe Crişul Repede, variaţiile de debit provocate de hidrocentralele de la Lugaş, Tileagd şi Fughiu îngreunează viaţa pescarilor. La care se mai adaugă şi eutrofizările din sezoanele de secetă. Pe de o parte, dezvoltarea vegetaţiei submerse (adică eutrofizarea) obligă pescarii să pună varga fixă şi bolognesa deoparte pentru a apela la feeder sau lansetă de match cu plută fină. Iar pe de altă parte, băltirea şi vegetaţia introduc mai multă ştiucă pe meniul pescarilor axaţi pe răpitori.
Ştiucă mare şi, în unele zone şi şalău, se prinde pe Ier, în aval pe Barcău, pe acumularea de la Fughiu şi tot pe Crişul Repede - dar mai jos de Oradea, pe Canalul Colector şi pe Crişul Negru, îndeosebi de la Tinca în jos. Dacă se dă la vobler sau spinning, nu de puţine ori apar şi atacuri de clean sau chiar avat. Cât despre pescuitul la peştişor, reversal medaliei e că pe Crişuri apare tot mai mult carasul invaziv, îndeosebi din cauza eliberării cărăşeilor vii la finalul partidelor „la răpitor”. Ne face plăcere să vă asigurăm că, de pildă, pe lacul de la Fughiu se prind știuci puternice, chiar și de zece kilograme, la oblete. Astfel că există soluții de a pescui la peștișori indigeni, fără a apela la carașii de import care iau locul caracudei băștinașe. Totuși, atenție, peștișorii înrudiți cu porcușorul sunt protejați de legile europene și naționale.
Un pescuit dinamic şi pretenţios e la salmonidelele de pe cursurile superioare ale Crişurilor, pe Valea Iadei, Brătcuţa, Valea Aleului, Crişul Pietros, Băiţa, Roşia şi Bistra cea izvorâtă din munţii de la Pădurea Neagră. Lipanul, păstrăvăul curcubeu, fântânel şi indigen cer pricepere şi experienţă atât la alegerea muştei artificiale cât şi la lansarea ei în ochiurile unde stă la pândă prinţul apelor montane. Interesant este însă că păstrăv se prinde şi pe acumulările de la Ţeţchea - Lugaş – Tileagd, acolo unde convieţuieşte şi cu crapul mare (s-au mediatizat capturi de 17 – 18 kg la Tileagd) şi toţi peştii de baltă şi râu prezenţi în întreg bazinul Crişurilor. Aşa încât puteţi avea surprize deosebit de plăcute dând la o momeală cu spectru larg de acţiune, gen râme, viermişori, coropişniţe, greieri sau lipitori.
Dacă doriţi să aflaţi mai multe, urmăriţi site-ul www.aquacrisius.ro. Nu de alta dar, cel puţin deocamdată, e singurul site dedicat în exclusivitate Crişurilor şi vieţuitoarelor care le dau viaţă. Şi poate veţi contribui şi dvs. cu fotografii despre capturi sau aventuri pescăreşti deosebite. Ori cu un apel telefonic dacă veţi observa braconieri care lăcomesc la bogăţiile apelor, fără a le respecta şi asigura continuitatea.