Beiușul are trei frății în Ungaria și prieteni în toată lumea (nr. III)

Beiușul s-a înfrățit cu orașul Komló - în 1992 iar cu localitatea de graniță Méhkerék și cu orașul Békéscsaba în 1999. Astfel că delegații din cele trei localități ungare au avut ocazia să viziteze municipiul aflat între Munții Apuseni și Crișul Negru, într-o zonă cu veche tradiție culturală, etnografică și nu numai.  Iar legăturile internaționale pe care și le-a  creat, în ultimii ani, Beiușul i-au îmbogățit zestrea culturală și i-au adus un plus de imagine în lume.
pestera coliboaia
Având ștrand geo-termal, Beiușul şi-a lansat și o platformă de dezvoltare prin turismul de agrement balnear.
Deși nu ține strict de arta artizanală, notăm că filiala Beiuș a renumitei fundații “Habitat pentru Umanitate” ridică locuințe destul de comfortabile, pe structură din lemn, pentru familii cu dificultăți materiale, cu ajutorul voluntarilor din multe părți ale lumii. Pe site-ul www.habitatbeius.ro găsim atât celebrităţi care au venit la Beiuș ca voluntari, cât și familiile beneficiare, de diferite naționalități și religii. Dealtfel, multiculturalitatea e prezentă în întreaga zonă. Astfel, în depresiunea Beiușului se pot vizita biserici de la majoritatea marilor cultelor prezente în Transilvania. Iar pentru satele din împrejurimi se remarcă proiectul “Diamante arhitecturale - Biserici de Lemn din Țara Beiușului”, lansat de Protopopiatul Ortodox Român Beiuș și Primăria Beiuș, cu finanțare prin Administraţia Fondului Cultural Național (AFCN).
Obiective cu arhitectură istorică, aparte, mai sunt Casina Romana, ruinele catedralei romano-catolice medievale (1413) și clădirile Colegiului  “Episcop Samuil Vulcan”, Liceului “Nicolae Bolcaș”, Colegiului Tehnic “Ioan Ciordaș” (Corpul A), Școlii “Episcop Nicolae Popoviciu”, Bibliotecii “Constantin Pavel”, Judecătoriei și Muzeului Municipal de Istorie și Etnografie.
Fiindcă e deschis permanent vizitatorilor, o să ne aplecăm asupra Muzeului.
Secția de Istorie prezintă îndeosebi documente privind raporturile, deseori mai puţin fericite, dintre populația locală și stăpânirea austro-ungară. Secţia de Istorie are și texte luminoase despre corifei ai Școlii Ardelene, inclusiv despre epicopul greco-catolic Samuil Vulcan.
Sigur că turiștii străini vor fi atrași mai mult de Secția de Etnografie și cea de Științele Naturii. Acestea au mii de exponate, reprezentative pentru arta meșteșugărească și populară beiuşeană.
Dar pe lângă expozițiile permanente, Muzeul din Beiuș oferă și expoziţii ocazionate de evenimente religioase, descoperiri sau realizări.
Expoziție cu desenele rupestre de la Coliboaia
De pildă, Muzeul Beiuş a găzduit, în martie 2012, Galeria desenelor paleolitice din peştera Coliboaia. Desenele rupestre descoperite în anul 2010 la Coliboaia sunt cele mai vechi din Europa Centrală. Expoziția este rodul unui proiect ştiinţific de cercetare și valorificare, derulat de Muzeul Ţării Crişurilor şi Aven d’Orgnac Grand Site de France, parteneri fiind Ambasada Franţei, Franţa-România Speologia, Federaţia Română de Speologie, Parcul Natural Apuseni și Consiliul Judeţean Bihor.
Astfel, în adâncul Peşterii Coliboaia s-au descoperit picturi rupestre din paleolitic, reprezentând un bizon, un cal, posibil o felină, unul sau două capete de urs şi doi rinoceri. Specialişti francezi au confirmat autenticitatea picturilor iar peştera a fost pusă sub protecţie, în stare de conservare
.
Târg de meșteri și Concurs de bătut toaca
În mod tradițional, în aprilie, înaintea Sfintelor Paști, Muzeul și Primăria Beiuș organizează Târgul meşterilor populari şi Concursul de bătut toaca din faţa bisericii Sf. Dimitrie. La Târg, ai șansa să cumperi articole asemănătoare cu cele din Muzeul de Etnografie. Aceasta fiindcă vin meșteri populari specializați în olărit și pictat de blide, încondeiat ouă, sculptură în lemn, fierărit, țesut, cojocărie, preparare de leacuri din plante medicinale (îndeosebi din zona satului Poieni), confecționare de sumane și bitușe etc.
Înapoi la natural, prin meșteșug
Tot la Muzeul Beiuş s-a vernisat, în octombrie 2012, expoziţia de artă meşteşugărească tradiţională a strungarului în lemn Janos Almasi. Co-expozanţi au fost preotul reformat Zoltan Szakacs ca pictor decorator de costume populare şi Piroska Toth cu lucrări de goblen. Deschiderea expoziției a fost oficiată de muzeograful-etnograf Nicolae Brânda. Iar ștafeta a fost preluată de Zoltan Kovacs, organizator din partea Primăriei.
„Promovăm o viziune aparte, liberă de intruziunea produselor artificiale şi a campaniilor contagioase de publicitate. Înapoi la natură - este motto-ul nostru, completat cu sintagma «Înapoi la natural». Fie ca acest moment să fie o demonstraţie paşnică împotriva artificialului și a kitsch-urilor fără valoare estetică şi umană. Janos Almasi nu îşi dezvăluie pentru prima oară harul şi priceperea. Munca de ani de zile, căutarea de idei, cercetarea încăpăţânată l-au condus spre transformarea artistică a lemnului, și conservarea valorilor tradiţionale. Lucrările decorative la biserica reformată din localitatea natală Berveni sunt pilde ale muncii dăruitoare, la fel şi multele lucrări de design interior utilitar, mobilier, etc.”, a spus Zoltan Kovacs.
Ca şi meşteşugarii de odinioară, Janos îşi oferă produsele la târgurile din zonă şi de peste graniţă, unde face și demonstraţii în arta prelucrării lemnului. “Demonstraţiile sunt importante fiindcă generaţiile actuale, care nu au de unde să cunoască arta manuală şi valorile tradiţionale, au posibilitatea de a vedea pe viu un meşteşug valoros, în această realitate virtuală ce ne înconjoară. Străbunii în mod firesc au trăit natural. Arta lor nativă a purces din acest mod de viaţă. Sufletul omului este înclinat înspre frumos, astfel, uneltele sau obiectele de necesitate au devenit şi obiecte de decor. Toiagul crestat al oierilor, farfuria pictată, tacâmurile sculptate, mobilierul decorat sau porţile ţărăneşti - adevărate capodopere populare, toate au folosit ca materie primă darurile naturii”, a continuat Zoltan Kovacs.
Ca atare, Janos Almasi s-a întors la natural, observând și evidențiind apoi obiectul ascuns după fibra lemnului.
“Piesele sunt unicate. Fiecare butuc are povestea lui. Şi după ce decenii de-a rândul s-a maturizat,  strângând inele în jurul tulpinilor falnice, sub ascuţişul artistic al cuţitului de strung, scapă din încătuşarea aşchiilor şi rezultă împlinirea finală a materialului, comuniunea perfectă înte natură şi mintea umană. Şi aşa se născu, din butucul amorf, ciuperca, vaza şi floarea care încântă ochiul şi sufletul”, a încheiat Zoltan Kovacs.