Cântece şi dansuri folclorice în Crişana


Renumitul etnolog clujean Mircea Câmpianu, în lucrarea sa de doctorat “Pe urmele lui Béla Bartók în Bihor după 100 de ani” (scrisă în anul 2008) observă că “una dintre zonele folclorice româneşti a cărei importanţă în păstrarea unei tradiţii muzicale de neasemuită valoare a fost descoperită în urmă cu aproape o sută de ani de către Béla Bartók”.


Bogăţia folclorică se observă încă la cântăreţii populari care animează nunţile tradiţionale rurale cu descântece şi strigături de nuntă. Şi la astfel de ocazii se remarcă vioara cu goarnă (hidede-higheghe cu tolcer / tölcsér). Meşteri şi interpreţi la vioara cu goarnă se mai întâlnesc la evenimente tradiţionale precum Târgurile de la Fechetau, Vama Sării sau de pe Muntele Găina.


Dintre ansamblurile care încearcă să ducă tradiţia mai departe se remarcă Ansamblurile Crişana, Auşana, Florile Bihorului (al Palatului Copiilor din Oradea) dar şi Orchestra “Rapsodia Română” a Şcolii de Artă “Francisc Hubic” din Oradea.
Din 2012, la Oradea s-a cuplat Târgul Meşterilor Populari cu o nouă ediţie a Festivalului Internaţional de Folclor, organizat de Teatrul Regina Maria - Ansamblul Profesionist Crişana, în colaborare cu Muzeul Ţării Crişurilor, Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Bihor şi Asociaţia Hora - Oradea.


Etnografie “live” şi în colecţii muzeale
Bogăţia etnografică şi folclorică a Văii Crişurilor poate fi observată pe viu în unele sate din zona Apusenilor cât şi în colecţiile muzeale.
Astfel, Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea are o secţie etnografică bine reprezentată, iar informaţii se găsesc şi pe site-ul www.muzeultariicrisurilor.ro, care are şi traducere în limba ungară.


De asemenea, şi Muzeul Municial de Istorie şi Etnografie din Beiuş deţine exponate de valoare.
Iar de-a lungul unor posibile trasee turistice se mai găsesc şi colecţii particulare, de pildă Casa Muzeu “Maria Goina” din Budureasa, Muzeul “Fluturi” din Chişcău (lângă Peştera Urşilor), Muzeul Etnografic al Şcolii din Peştiş, Muzeul şi atelierul artizanal din Pătrăhăiţeşti (comuna Arieşeni) sau cătunul turistic “Casa Tradiţional” din zona Runcuri a comunei Roşia (nu departe de tiroliana şi Peştera cu Cristale sau de moara pe apă de la intrarea în comuna Roşia).
În zonele de origine, dar şi la tradiţionalele Târguri de la Feketău (spre Izvorul Crişului Repede), de la Vama Sării (Vadu Crişului) şi la Târgul Meşterilor Populari din Oradea, se pot admira ceramica albă de Vadu Crişului (descrisă într-o carte lansată recent de Tereza Mozes), ceramica roşie de Leheceni, vioara cu goarnă (hidede cu tolcer / tölcsér), toate fiind specifice Văii Crişurilor.
Adevărate muzee de etnografie şi iconografie sunt şi cele peste 60 de biserici de lemn declarate monument istoric şi care se păstrează în localităţi bihorene. Încondeierile de oua prilejuiesc un minifestival cu cântece la Sărbătoarea Paştelui în satul Drăgoteni.


Spre exemplificare, în final notăm câteva descrieri de pe site-ul celui mai important Muzeu din nord-vestul României:
Secţia de Etnografie a Muzeului Ţării Crişurilor deţine un patrimoniu de 16.414 de obiecte provenite, în principal, din cinci zone etnografice din vestul României: Crasna-Barcău, Crişul Repede, Beiuş, Tinca-Salonta, Crişul Alb, organizate în şase colecţii: lemn şi metal, ceramică, port popular, textile, icoane şi obiecte cultice, ouă încondeiate. Zonele etnografice şi colecţiile se regăsesc în sectoare de sine stătătoare atît în colecţia de bază, cît şi în depozitele secţiei.
În cadrul colecţiei de lemn şi metal, mobilierul ţărănesc se remarcă prin valoarea sa ştiinţifică şi prin calităţile artistice, mai cu seamă scaunele cu spătar antropomorf din zona Beiuşului, laviţele cu spătar decorat prin traforare, crestare şi incizare, de tipul celor ce se confecţionau la Sitani de Pomezău, lăzile de zestre provenite din centre cu îndelungată tradiţie, unele care au deservit cu produsele lor zone largi, cazul celui de la Budureasa, unde se confecţionează şi astăzi lădiţe cu caracter decorativ sau hambare din scînduri de fag, îmbinate după tehnici ancestrale, altele cu produse de înaltă ţinută artistică, precum cele de la Preuteasa - Sălaj, Nadăş - Arad, Vîrciorog şi Călăţea - Bihor; la acestea se adaugă mesele simple şi cu ladă, podişoarele, blidarele şi lingurarele, obiecte cu utilitate bine definită, dar şi cu un important rol decorativ în cadrul interiorului tradiţional din Ţara Crişurilor.
Colecţia de lemn mai cuprinde gama largă a uneltelor din gospodărie (de la cele legate de industria casnică textilă - meliţe, depănătoare, perii de fuioare, furci de tors, războaie de ţesut etc. -, la cele utilizate în prepararea, conservarea hranei şi servitul mesei - trocuri, site, linguri şi căuce, farfurii, vase pentru produsele lactate, sărăriţe etc.), cele mai multe dintre ele cu valenţe artistice incontestabile.
O parte din arta tradiţională s-a păstrat, astfel că o întreagă gamă de produse artizanale se pot găsi la Târgurile Meşterilor Populari din Oradea.