MIHALȚUL-LOTA LOTA-Menyhal

 

 

Mihalțul, midhaiul sau mântușul este un pește care trăiește pe fundul apelor. Are corpul lunguieț și cilindric, turtit numai spre coadă și acoperit cu numeroși solzi mărunți, peste care se află un strat abundent de mucus. Capul său este turtit de sus în jos și are gura mare, iar pe partea inferioară un fir de mustață. El are două aripioare dorsale, prima mai scurtă, iar cea de-a doua foarte lungă. Aripioara caudală este rotunjită, iar cea anală lungă; aripioarele ventrale sunt așezate înaintea celor pectorale.

Culoarea lui diferă după mediul în care trăiește, fiind marmorată, verzuie, gălbuie sau neagră-brună, mai închisă spre spate și mai deschisă pe laturi; abdomenul este alb-murdar sau alb-gălbui.

Mihalțul este un pește tipic de apă rece, speciile înrudite cu el trăind în mările reci. În țara noastră se găsește în număr redus în aproape toate râurile de munte, în zona lor mijlocie, fiind mai numeros în râurile Bistrița și Olt (Mădăraș), concentrându-se la cascade cu apă adâncă oxigenată, în gâldaie la roți de moară.

Mihalțul este un pește răpitor cu activitate nocturnă. În primul stadiu, de tinerețe, hrana este constituită din insecte, larve, viermi și crustacei. În stadiul de adult, hrana de predilecție o formează tineretul de clean, mreană, porcușor și broaștele pe care le înghite cu ușurință.

Mihalțul devine matur sexula la 3-4 ani. Boiștea are loc iarna, în noiembrie-ianuarie, când apa atinge temperaturi de 0oC. Femela depune, la apă adâncă, pe pietre, un număr mare de icre, în funcție de greutatea corpului, număr care ajunge, de obicei, la 1.000.000 bucăți și chiar mai mult.

Dimensiunea obișnuită a mihalțului  este de 35-45 cm. Carnea sa este foarte gustoasă și se consumă după ce, în prealabil a fost curățată de piele.

Nu prezintă interes prea mare din punct de vedere al pescuitului sportiv, fiind slab reprezentat în majoritatea apelor în care trăiește.

La pescuit nu există restricții pentru dimensiune.