Welcome

Bun venit pe pagina de web a Asociaţiei Pescarilor Sportivi Aqua Crisius!

Sturionii, pe cale de dispariție

Au apărut în urmă cu 200 de milioane de ani. Sturionii sunt pești migratori străvechi aflați astăzi în pragul dispariției. Din cauza scăderilor severe ale populațiilor de pești, în ultimele trei decenii capturile de sturioni au scăzut cu peste 99% la nivel mondial. Cu toate că au trăit mai mult decât dinozaurii, azi 23 din cele 27 de  specii de sturioni și pești cu padelă sunt pe cale de dispariție la nivel mondial, conform Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN), bazinul Dunării fiind gazda a uneia dintre cele mai mari populații de sturioni sălbatici din lume. Sturionii sunt una dintre cele mai amenințate specii de pe Pământ, patru dintre ele fiind considerate ca fiind posibil dispărute. Cu toate acestea, sturionii sunt speciali pentru valoarea lor extraordinară culturală, comercială și ecologică. Ei au supraviețuit chiar și dinozaurilor, dar din păcate sturionii sunt în prezent unele dintre cele mai amenințate animale de pe lista roșie a speciilor pe cale de dispariție. Până în secolul al XIX-lea, sturionii giganți migrau pe Dunăre până în Germania și reprezentau  o sursă importantă de trai pentru numeroase comunități de pescari. Din nefericire, în momentul actual cinci din cele șase specii native ale Dunării se află pe lista animalelor grav amenințate.

Două dintre speciile de sturion din Dunăre au dispărut complet, iar celelalte patru sunt în pericol. Moratoriul pe 10 ani la pescuitul comercial al sturionilor (2006 – 2016) a avut oarecare efecte pozitive asupra populațiilor, dar a determinat și creșterea în amploare a pescuitului ilegal.                                                       La sfârșitul lunii aprilie, 2016, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și cel al Mediului, Apelor și Pădurilor au publicat un ordin prin care au extins cu încă 5 ani interdicția de a pescui cele 5 specii de sturioni prezente în Dunăre (cegă, morun, nisetru, păstrugă și viză), dar și comercializarea de carne și caviar provenite de la sturionii sălbatici. Pescuitul ilegal practicat,în principal pentru caviar, putem afirma că reprezintă cea mai mare amenințare directă împotriva sturionilor de Dunăre. Acesteia i se adaugă pierderea habitatelor și întreruperea migrării către zonele de reproducere, care sunt amenințări în plus la adresa supraviețuirii sturionilor.                   Barierele fizice, cum ar fi barajele, blochează migrația și perturbă fluxul natural al fluviilorlor, care este esențial pentru depunerea icrelor. Regularizarea râurilor și a navigației sunt, de asemenea o problemă.  Sturionii din Dunăre sunt un indicator important al sănătății ecosistemelor. Aceștia trăiesc în principal în Marea Neagră și migrează în amonte pe Dunăre și alte fluvii mari pentru a se reproduce. Cresc până la o lungime de 4.5 metri și pot trăi până la 100 de ani. Datorită ciclului lung de viață și maturizării întârziate, sturionii sunt deosebit de vulnerabili la exploatare și alte amenințări, inclusiv poluare și fragmentarea habitatului, iar stocurile au nevoie de mai mulți ani, pentru a se reface. O măsură necesară, dar nu suficientă pentru protejarea sturionilor, ar fi continuarea prohibiției.

Pescuitul sturionilor este interzis și în celelalte țări de pe coasta Mării Negre. Turcia a interzis pescuitul sturionilor sub 10 kg încă din 1958, iar din 1996 a fost interzis total pescuitul sturionilor. Interdicția este în vigoare și în Ucraina din 1996, în Georgia din 1967, în România din 2006 și în Bulgaria din 2011. În Rusia există interdicția de a pescui moruni în Marea Azov încă din 1985, iar din 2005 este interzis pescuitul tuturor speciilor de sturioni, inclusiv din Marea Neagră. În plus, Rusia dorește să extindă această interdicție și pentru Marea Caspică.Problema stocurilor reduse de pește nu se limitează doar la sturioni. Stocurile de pește indigeni, comerciali și de agrement sunt amenințate în întreaga lume sau sunt în declin. Specii, cum ar fi somonul, scrumbia, dorada și anghila, toate migrează din mare în râuri și fluvii pentru reproducere.        Pentru a fi salvată această specie, proiectele ce urmează a fi derulate, trebuie să urmărească nevoile acestei specii și nu numai, de a ajunge la zonele unde își depun icrele, se hrănesc sau iernează. Pentru că, degeaba rezolvăm problema pescuitului excesiv dacă nu vor exista generații noi care să asigure supraviețuirea sturionilor pe termen lung.

Crescătoriile nu sunt viitorul sturionilor sălbatici, sunt soluția pentru a da pieței peștii pe care îi dorește. Sunt soluția pentru consumatori, iar indirect ar putea să aibă un efect asupra sturionilor sălbatici, la acest capitol sunt păreri și pro și contra. Eu sunt precaut în a spune că e soluția finală. Putem avea crescătorii și populațiile sălbatice tot să dispară. Ca în Franța – ei nu mai au decât într-un singur loc, într-un singur râu, o relicvă din populația de sturion de Atlantic, deci crescătoriile în sine nu salvează sturionii, ci alimentează piața astfel încât, eventual, presiunea asupra populațiilor sălbatice ar putea scădea. Dar și asta ține de educație, oamenii trebuie să înțeleagă care e situația.Dacă oamenii nu ar mai cumpăra de pe piața neagră sturioni, atunci ar avea efect.

Totul este la noi în cap, dacă noi nu înțelegem și nu ne decidem să le dăm și sturionilor o șansă, să nu îi omorâm, atunci ar avea efecr, dacă nu înțelegem, efectul nu va fi cel scontat.                                                Păstrugile ajung la maturitate pe la 7-8 ani pentru femele și la 5-6 ani pentru masculi. Atunci produc caviar.Dacă oamenii undeva mai jos îi prind, îi pun pe grătar, este iminentă dispariția lor, dacă oamenii înțeleg că sturionii trebuie să plece în mare și să se reîntoarcă când sunt mari, când pot fi pescuiți, atunci vor scăpa. Alți dușmani nu au. Trăim cu speranța că dacă îi pescuiesc și văd că e o păstrugă așa mică de 1 an îi dau drumul înapoi.  Această soluție a dat roade în cazul sturionului adriatic și baltic pus sub protecție acum 20 de ani, speciile începând să se refacă. Ar fi  binevenită, stabilirea unui plan de acțiune pentru protejarea ulterioară a celor șase specii de sturioni prezenți în apele fluviale sau maritime de pe teritoriul României: cega, morun, nisetru, păstruga, viza și șipul.

Dacă cega mai poate fi încă întâlnită, viza și șipul au dispărut din Dunăre iar celelalte 3 specii – morunul, nisetrul și păstruga sunt critic amenințate de pescuitul excesiv, îndeosebi pentru icre. Sturionii sunt pești indicatori foarte importanți, ei trăind la adâncime unde poluarea este cea mai persistentă. Pierderea lor pune în pericol ecosistemele acvatice din care provin.