ROŞIOARĂ-Scardinius erythrophthalmus-Vörösszárnyú keszeg

Rosioara

Trăiește mai cu seamă în apele stătătoare,dar poate fi întâlnită și în apele lent curgătoare.Poate fi găsită şi în lacuri,heleșteie, bălţile mici năpădite de vegetaţie acvatică,pentru că suportă bine deficitul de oxigen.Corpul denotă echilibru,fiind nici prea lung,nici prea înalt,lungimea sa fiind cuprinsă între 20-30 cm,rar atingând 35 cm. Este acoperit cu solzi mari, coloraţi în cenuşiu-albăstrui pe spate şi argintiu mat pe flancuri. Gura este orientată superior. Înotătoarele sunt pigmentate în roșu către margine.Destul de des este confundată cu babuşca ( Rutilus rutilus) specie care are însă corpul ceva mai lunguieţ înotătoarele şi irisul portocalii (nu roşii),ori cu văduviţa (Leuciscus idus),care are solzii mărunți și corpul ceva mai gros .Icrele de culoare roşcată sunt depuse la sfârşitul primăverii pe plante acvatice proaspete. În perioada de împerechere, pigmentația masculilor este mult mai intensă.Hrana este destul de variată și constă în special în mătasea broaștei, dar și crustacee,insecte adulte,larve,viermi,ouă de melci acvatici,iar la maturitate si cu puiet de pește.