ŞTIUCA - ESOX LUCIUS - Csuka

Stiuca

 

Este spaima peștilor mici din apele de șes și de deal unde aceasta trăiește. Coloritul este măsliniu, frumos marmorat, cu pete sau dungi galbene, dar variază mult după felul și limpezimea apei, natura fundului, vârstă și anotimp. Înotătoarele sunt cenușii cu puțin roșu la baza pectoralelor și ventralelor. Este imposibil de confundat cu alți pești, datorită formei botului ca de rață și aspectul alungit ca de torpilă. Lungimea obişnuită 40-100 cm, rar 1,5 m (2-15 kg; rar 25 kg şi excepţional 65 kg). Preferă apele curate şi trăieşte, de obicei singură, în toate apele dulci stătătoare din ţară şi chiar în râuri (care formează bălţi) până în zona mrenei.

Este cel mai lacom răpitor de apă dulce. Consumă peşti mari şi mici, păsări şi mamifere acvatice, broaşte, insecte, vânând mai mult dimineaţa şi seara. Se reproduce primăvara devreme prin februarie-martie, când apa are 8- 10 grade C în locurile proaspăt inundate, femela depunându-și icrele pe plantele submerse.Tinerii stau ascunși prin vegetație. Adulții au numeroși dinți foarte ascuțiți pe fălci, orientați în răspăr, motiv pentru care peștele prins în gură are slabe șanse de-a mai scăpa.

În condițiile naturale, prezența știucii crește calitatea habitatului, în care trăiește, deoarece participă la selecția naturală, consumând mai ales peștii bolnavi.

Atunci când habitatul nu mai oferă condiții propice de refugiu, știuca devine devastatoare, consumând inclusiv dintre suratele sale mai mici.